Cred ca mi'as dori sa ard totul.totul.

Practic,nu'mi permit sa fac asta..dar dorinta e totusi un început bun:)!Dar cum sa ma exprim..?ca nimic,niciun miros,niciun gust,nici macar culoarea cerului..nu au fost la aşa de clare şi tăioase,ca atunci când eram a lui..Nu ştiu cum să explic că atunci când eram cu el,a fost ultima dată când m'am simţit cu adevărat în siguranţă.
Vântul sufla tare zilele alea..şi nori negrii erau deasupra noastra tot timpu'...îmi aduc aminte asta cu uşurinţă. Poate că vântul a fost de vină pentru că ne'am răcit. Nu am de unde să ştiu dacă el a fost..pe atunci trăiam doar în umbre.
El..a intrat în viaţa mea fără avertisment.L'a început l'am ignorat,chiar nu părea genul meu.Am râs la privirile lui insistente..înainte de el le spuneam Lor "cu următoru va fi altfel,nu'l las să se apropie de mine,no să'i cer scuze şi nici n'o să'i dau explicaţii"...şi mi'am încălcat astfel toate principiile..asta a schimbat tot:)!