mi-e dor sa scriu in jurnal..asa ca probabil o sa lipsesc o vreme.nu am inspiratie sau motive sa scriu ceva..desi ar exista o gramada de motivatii pentru orice,nu ma sinchisesc sa gasesc raspunsuri.nu azi:)!nu in viitorul apropiat.nu-mi pasa,si n-am nevoie de nimic atat!de special ca sa fiu fericita.ce-i aia fericire?niciun om cu capul pe umeri nu are nevoie de ea.e trecatoare,mai trecatoare ca tine.

Asculta mai multe audio Muzica

Stare de spirit.ma calmeaza.

poveste.nu,n-am scris`o eu.

Era târziu în noapte, ceasul bătea ora 3 .
Eram doar eu şi el într-o cameră mică, friguroasă şi închisă. Era un singur fotoliu de un roşu ţipător, o măsuţă mult prea mică şi joasă, o fereastră prin care auzeai vântul şi o canapea, puţin mai mare decât fotoliul ţipător.
Eu stăteam pe fotoliul roşu, cu picioarele sub mine uitându-mă pe geam, încercând să par distrată şi ascunzându-mi privirea de a lui. Rochia-mi era prea şifonată, părul se încreţise, ochii-mi erau prea obosiţi şi îi simţeam grei de la atâta rimel, mâinile îmi tremurau iar pielea mi se făcuse de găina din cauza frigului, sau poate din cauza prezenţei lui..numai rujul meu roşu încă era acolo arătând ca la început, nu el nu putea să mă vadă aşa.. El stătea lejer, pe canapea, trăgea dintr-o ţigare de parcă era ultima din viaţa lui, şi mă studia suspicios.El încă arata perfect. Fiecare şuviţa era la locul ei, cămaşa părea proaspăt călcată, cercelul din ureche lucea în lumina slabă care bătea în fereastră mică, care credeam în fiecare clipă că o să se spargă din cauza vântului, parfumul lui încă plutea în aer iar ochii îi străluceau mai însetaţi că niciodată. Arătăm aşa ridicol pe lângă el..
Privirea lui era aţintită asupra mea, lucru care mă incomodă şi mă făcea să trag de rochia mult prea scurtă peste picioarele mele îngheţate.El rânjea şi trăgea cu poftă din ţigare când mă vedea atât de ruşinată.. Mie-mi venea să intru în pământ.. Încercam să îmi ascund ochii prea roşii de ai lui, care parcă mă căutau.. dar nu puteam rezista, să-l am în faţa mea şi să nu-l admir. Îmi retrăgeam privirea ruşiată de fiecare dattă când ochii ni se întâlneau. Iar el râdea parcă victorios..
- Tu nu fumezi ? M-a întrebat ironic, trăgând parcă cu mai multă poftă din ţigarea aia..
Vocea lui mă îngheţase parcă şi mai tare, probabil mă aşteptăm să tacă în continuare.
- Nu..
- De ce ? Îţi e frică de tati i ? Era ironic şi-mi râdea în nas.
M-am simţit prost, şi am minţit după ce am zâmbit fals.
- Fumez, doar că nu am ţigările la mine.
Probabil a fost cea mai proastă şi neinspirată minciună din viaţa mea, dar cum să mă concentrez pe o minciună când mă simţeam atât de stânjenită şi încolţită în prezenţa lui ?
A râs şi mi-a răspuns înţepător, parcă aşteptând să mă umilesc în faţa lui, şi să recunosc că nu fumez.
- Serveşte-te !
Şi mi-a făcut semn către pachetul de Kent după măsuţa aia oribilă.
Am luat o ţigare, am aprins-o în timp ce mă rugăm să nu mă înec. Mâna îmi tremura şi nu reuşeam să aprind ţigarea. El râdea studindu-mi fiecare mişcare.
După ce în sfârşit am aprins nenorocita aia de ţigare, am tras odată dar nici măcar nu am tras în piept, lucru care el fumător convins l-a observat şi a râs în timp ce s-a aplecat spre măsuţă. Am tresărit, crezând că vrea să vină spre mine şi m-am fâstâcit imediat.El se apleca după pachetul de ţigări dar mi-a văzut mână de pe picior tremurând şi a ridicat privirea începând să radă. Voiam să mă înghită pământul, dar din nefericirea mea nu a făcut-o,dându-i ocazia să mă umilească iar.
- De ce tremuri ? Zâmbea parcă bucurându-se de starea mea, care se vedea că nu era tocmai una de bucurie.
- De frig. Am răspuns ridicând privirea către el, să văd ce reacţie are. Dar mi-a părut rău imediat, şi am retras-o brusc îndreptându-mi-o către fereastră.
- Ţi-e frică de mine..
Părea amuzat, lucru care mă umilea şi mai tare.
- Mie ? De tine ? Nu..
Cum puteam să îmi păstrez calmul când simţeam că totul se prăbuşeşte ? Că el îşi da seamă ce simt iar eu nu-mi pot controla sentimentele ? Începusem să tremur mai tare, iar lui parcă îi dădea satisfacţie.
- De faţă cu mine nu trebuie să te prefaci. Oricum, aproape mai păcălit şi pe mine..
- Nu înţeleg.
A fost un moment în care totul se învârtea cu mine, mintea-mi percepea cu greu informaţiile iar sufletul le scana atent, încercând să-mi convingă inima tâmpită că se înşeală. Nici măcar nu mai tremuram, mi-am mutat privirea, aproape robotic către el şi acum eu eram cea care îl privea insistent.
- Tu, mă iubeşti.
Şi atunci m-a fulgerat. Reacţie ? Nu, nu mai eram în stare.. doar îl privieam, şi am văzut cu câtă uşurinţă îi ieşeau cuvintele astea pe gură, cuvinte care mă omorau.. Dar lui nu-i păsa, chiar mi se părea mai senin decât la început..



Am tremurat,aşteptând răspunsul care avea să-mi ucidă sufletul, ţintindu-l cu privirea şi încercând să-mi adun forţele. Ce forţe, Doamne ? Nu mai rămânea decât să cad în genunchi în faţa lui, şi să-l implor să nu mă distrugă.Degeaba, oricum avea de gând s-o facă..
Vedeam în ochii lui satisfacţia pe care i-o creea suferinţa mea, vedeam nepăsarea pentru un suflet care se stinge, dar mai departe de toate astea, i-am văzut sufletul distrus. Şi nu de mine.
Dar ce puteam să spun în apărarea mea? Era adevărat. Puteam doar să recunosc sau să tac în aşteptarea loviturii de graţie.
- De mine nu ai cum să te ascunzi, mă iubeşti. Îţi e frică să recunoşti. Dar eşti conştientă de asta.
Am lăsat ochii în jos, şi am simţit cum îmi pierd sufletul, simţeam că avea să iasă pe fereastra aia mică şi să se ducă departe de mine.
El rânjea.
Am încercat să mă abţin, dar simţeam cum ochii îmi luau foc, cum rimelul lasă urme groase pe faţa mea, cum în gura uscată care încerca să spună ceva intrau picături sărate. Lacrimile curgeau dar nu puteai să îţi dai seama de asta. Nu oftam, nu plângeam cu foc. Doar mi-am lăsat ochii, şi aşa mult prea grei, să se descarce şi să-mi spele sufletul.
El continuă să aibă un zâmbet pe faţă, iar cu privirea mă fulgera, se uita la mine indiferent, privind parcă prin mine. Era departe..
După ce am luat o gură mare de aer, l-am întrebat, parcă implorându-l din ochii să nu mă rănească prea tare.
- De ce faci asta ?
S-a uitat cu ură la mine , şi cu o nepăsare care mă uimea şi-a mai aprins o ţigare. A încercat să spună ceva, ceva răutăcios ţinând cont de ura din privirea lui, dar s-a răzgândit şi după ce a dat din cap a dezaprobare şi-a îndreptat privirea către fereastră şi mi-a răspuns în scârbă.
- Pentru că am iubit-o mult.
Sufletul îmi striga, mă îndemna să-l întreb ce treabă am eu cu toate astea ? Să mă lămuresc odată pentru totdeauna. Au urmat clipe de tăcere, crunte, după care am izbucnit.
- Şi ? Şi ce vină am eu ?
Vorbeam printre lacrimi, de data asta, lacrimi mai puternice decât mine.
Dar nici măcar asta nu i-a atras atenţia, se uită pe fereastră, cu un zâmbet schiţat în colţul gurii. Un zâmbet atât de cunoscut mie, e zâmbetul acela pe care-l înfăţişez mereu când încerc să par indiferentă unui subiect care mă macina în interior.
- Tu, tu ai aceeaşi vină pe care o au toţi băieţii pe care i-ai respins din cauza mea.
M-am oprit din plâns şi atunci am realizat ce încerca el să-mi spună. P uteam să spun ceva în apărarea mea dar nu aveam ce. Pur şi simplu îl priveam cu sufletul distrus. Tremurând toată.
Fără să ştiu ce fac, m-am întins după pachetul de ţigări şi am luat una. De data asta am aprins-o, din prima. Ăla a fost momentu când i-am distras atenţia şi s-a uitat la mine uimit. Am tras din ea şi m-am înecat. Am încercat şi a două oară, la fel. Am continuat până nu m-am mai înecat. El încă se uită la mine uimit şi a rupt tăcerea, confesându-mi-se.
- Am iubit-o mult, dar ea nu a făcut la fel. Am murit cu zile, m-a chinuit atât de mult..
Simţeam că îmi vorbeşte de viitorul meu lucru care mă înspăimânta. Oare aşa aveam şi eu să ajung ?
- Şi atunci tu de ce-mi faci acelaşi lucru ?
A ridicat privirea şi mi-a spus nepăsător. Dându-mi impresia că e mia oară când repetă asta.
- Crezi că eu am vrut să sufăr ? Nu. Aşa a fost să fie.
Mi-a fost milă de el, el era distrus. Nu mai simţea nimic, avea o obsesie pentru ea. Mi-am dat seamă cu câtă sete vorbeşte despre ea, i-am simţit ochii umplându-se de vlagă când vorbea despre asta. I-am privit sufletul chinuindu-se şi inimă încercând să mai bată.Vorbeau aparenţele şi pentru el.
- Cum poţi să vorbeşti cu atâta nepăsare despre asta ? Tu, nu ai suflet ?
A început să radă. Ironic.
- Copilă proastă. Aşa o să ajungi şi tu.
Am lăsat capul în jos, parcă parându-mi rău de ce am spus. Avea suflet, dar i-a fost omorât lent.
- Crezi că eu vreau să rănesc ? Nu. Dar ce pot să fac ? Crezi că mie nu mi-ar place să iubesc ? Sau măcar să nu compar orice altă fată cu ea ? Dar ţie îţi sunt atât de cunoscute astea.. nu înţeleg de ce te încăpăţânezi să le auzi de la mine.
Am ridicat ochii mei roşii şi am început să râd, un râs care venea din adâncurile mele. M-am chinuit atât de mult să-l fac, încât a ieşit perfect. Oricum era ultimul rămas, de atunci încolo aveau să mă aştepte numai lacrimi.
- Eşti terminat.
Am spus-o cu sufletul sfâşiat şi m-am ridicat brusc. Mi-am luat paltonul l-am pus repede pe mine, am aruncat poşeta pe umăr şi în timp ce-mi ştergeam lacrimile care începuseră iarăşi să curgă, m-am îndreptat spre uşă.S-a ridicat şi a venit după mine. S-a oprit în faţa mea, şi a început şi el să radă.Am refuzat să-l privesc în ochii şi mi-am lăsat părul să îmi cadă pe faţă să-mi-o acopere.
- Da sunt terminat, şi în curând o să fii şi tu. Îmi pare rău de tine.
- Mersi, dar n-am nevoie de mila ta.
- Nu e milă, adu-ţi aminte că suntem în aceeaşi situaţie.
Nu suportăm să-mi spună cât de distrus îmi e sufletul. El nu trebuia să ştie. Nu avea dreptul să mă calce şi mai tare în picioare. Oricum a şters cu sufletul meu pe jos.. Mi-am ridicat iar ochii din podea, faţa-mi era plină de rimel scurs şi ochi mai roşii ca niciodată. Lacrimile continuau să curgă.
- Taci ! Tu eşti distrus. E o obsesie pentru tine. Eu, eu am pus suflet, a fost diferit, nici măcar faptul că m-ai călcat în picioare, că m-ai lăsat singură şi fără speranţe nu a putut să mi te scoată din inimă. Te-am iubit cu toată forţa mea şi inimă care a sfârşit frântă.
S-a enervat şi mi-a cuprins bărbia cu degetele lui lungi, făcându-mă să-l privesc în ochii, dându-i ocazia să mă vadă înfrântă..
- Salvează-mă tu ! Fii tu cea care mă vindecă, dacă tot mă iubeşti atât. Iubeşte-mă ! Vindecă-mă !
Era sincer, ochii lui îmi spuneau asta. Pentru o clipă m-am oprit şi din respirat, îmi puteai auzi inima bătând şi sufletul strigând. Puteai auzi cum ochii îmi cereau să fac ceva să nu mai plângă şi cum inima cerşea şi ea vindecare.
- Nu. Nu pot. Pe mine cine mă vindecă ? Am nevoie şi eu de iubire. Iubire pe care tu nu mi-o poţi oferi. O să treacă mult timp să mă vindec de tine, şi ştiu că nu tu o să fii cel care o să aibă meritul asta. O să fie cineva dispus să mă iubească fără să-mi ceară nimic în schimb şi cu care o să fac acelaşi lucru.
Când i-am văzut faţa deziluzionată, jur că mi-a părut rău de el. Indiferent de cele întâmplate, iubirea mea pentru el încă era acolo. El nu avea nevoie de mine, avea nevoie doar de iubirea mea. Iar iubirea mea, ea avea nevoie să fie împărtăşită..
- De unde ştii tu ? Poate o să te iubesc..
Pentru un moment am crezut că o să plângă, am avut chiar senzaţia absurdă că viaţa lui e în mâinile mele. Dar nu era aşa, viaţa mea era în mâinile mele. Puteam să-i vindec sufletul persoanei pe care o iubesc sau să-l salvez pe al meu. Indiferent de decizia pe care aveam s-o iau, eu sfârşeam prin a suferi. Şi deja începuse să mă doară.
- Da, poate. Sau poate nu. Poate toată asta nu o să ducă decât la o durere mai mare provocată mie şi o şansa spulberată pentru tine.. Lasă-mă să plec!
Am avut impresia că dacă el îmi da drumul, o să am conştinţa împăcată.
- Nu pot ! Nu mai pot, înţelegi ?
Voia doar să se folosească de mine, după putea să se aleagă praful de mine. Mi-am dat seamă că am făcut alegerea corectă. Am mai lăsat o lacrimă să curgă şi rânjind ironic i-am spus..
- Eşti atât de egoist ! Eu nu pot iubii un suflet atât de egoist, care oricum nu mai are scăpare. Te gândeşti prea mult la tine, deaia nu te poţi vindeca. Dacă m-ai fi lăsat să intru în inima ta..
Se umilea în faţa mea şi oricât de multă satisfacţie mi-ar fi adus asta altă dată, acum mă făcea să îmi pierd speranţele că amintirea lui îmi va da pace vreodată..
- Nu, tu nu poţi să mă laşi aici. Tu trebuie să mă ajuţi. Te las să intri în inima mea, doar scoate-o pe ea.
I-am desfăcut mâinile care acum îmi cuprindeau toată faţa, şi i le-am lăsat să cadă pe lângă corp, facadu-l să se simtă stingherit.
- Eu nu o să pot face asta, sunt la fel de distrusă că şi tine. Ai uitat ? Doar tu te poţi vindeca, dar pentru asta trebuie să te mai uiţi puţin şi prin jurul tău şi să-ţi deschizi inima. Gândeşte-te şi la persoana de lângă tine.
Şi-a dus o mână la ceafă şi a rânjit, ridicându-şi privirea.
- Da, m-am înşelat. Tu nu mă poţi vindeca, chiar eşti în aceeaşi situaţie ca şi mine. Numai că tu încă mai speri că o să îţi poţi salva sufletul, în schimb eu am încetat de mult. Doar că în seară asta m-am lăsat dus de val şi păcălit de o copilă prostuţă.
Nu se schimbase nimic, era tot el. Rece. Perfect. Indiferent.
Un zâmbet a răsărit pe faţa mea, nu ştiu de unde. Un zâmbet peste mii de lacrimi.
- Tu nu ştii să iubeşti.
Şi am ieşit pe uşa aia, ştergându-mi lacrimile. Nu înainte de a mă gândii încă odată, dacă nu cumva are nevoie de o îmbrăţişare sau o vorba bună. Dar am renunţat. El avea nevoie doar să mai rănească încă un suflet. Eu eram ceea care avea nevoie de o îmbrăţişare . Faţă-mi era încă plină de rimel scurs, lacrimile nu s-au oprit nici atunci când am ieşit pe uşă, zâmbetul continuă să rămână acolo. Buzele-mi erau la fel de roşii şi trupul la fel de îngheţat. Inima mai distrusă decât la început şi sufletul.. cred că am ieşit pe aceea uşă fără el. L-am lăsat acolo, în camerăa aia mică şi friguroasă să-i ţină de companie. Era de mult la el, numai ruinele le păstram cu mine provocându-mi durere. Acum era în posesia lui. Dar aveam de gând să mă întorc după el.. când toate astea nu mai aveau să fie atât de vii..

Septembrie.definitiv!

a fost odata ca niciodata....
defapt,destinul a facut,ca acum foarte multi ani,Septembrie sa ramana insarcinata.Era tanara,abia cunoscuse tatal copilului si isi pierdu-se puritatea devreme.Cu timpul,a aflat ca va naste o fetita,iar cand s-a nascut,a ales sa o boteze Maia.Totul era perfect,ei erau tineri si se iubeau,si se prosteau ca niste copii..timpul a trecut repede si Maia crestea pe zi ce trece,era o fetita frumoasa,foarte frumoasa,toata lumea o lauda,iar nimeni nu avea nimic impotriva relatiei parintilor.Toti ii incurajau si glumeau impreuna.Dar stiti ca timpul ori distruge tot in jurul lui,ori vindeca toate ranile..asa ca n-au putut schimba viitorul si relatia lor s-a racit.Maia sarea de la unul altul,niciodata nu parea linistita..Septembrie era o fricoasa, timida si copilaroasa,asa ca,timpul a distrus complet relatia lor. Maia a ramas putin in amandoi.Sta cu mama ei,dar isi viziteaza tatal foarte des.El?pare din ce in ce mai macinat de ganduri.Ea?Inca il vrea inapoi.

a fost odaca ca niciodata...
defapt,destinul a facut,ca acum cateva luni Martie,sa nasca o fetita frumoasa,botezata Sara.Martie,era o femeie ciudata,de neinteles,cu ganduri proprii si idei fixe,naiva si incapatanata.nu era capabila sa creasca un copil alaturi de cel pe care si l-a ales,desi l-a inceput era foarte incatata de idee...se pare ca a fost o dorinta timpurie,si saturandu-se rapid de crescut copii,astfel,si-a vandut fetita,trecand repede peste asta.astazi,va spun sincer si cu parere de rau,nici macar nu-si mai aminteste de ea.

a fost odata ca niciodata...
defapt,destinul a facut,ca acum ceva vreme,Iunie sa ramana insarcinata pe neasteptate.Era singura,suferind din cauza relatiilor anterioare,urmari din trecut si suparare adanca..astfel dornica de aventuri..s-a aventurat intr-o poveste ce parea interzisa inca de la inceput.Astfel,desi stiau amandoi in ce s-au bagat,ea,ramasa insarcinata..nu a dorit sa avorteze,pastrand copilul.Cand a nascut ea,a fost extraordinar de fericita,el a fost alaturi de ea nopti intregi,a sustinut`o,i-a vorbit frumos si a ascultat`o..a nascut o fetita,Alexa.Era dorita de amandoi,el avea nevoie de ele sa se ridice din groapa in care picase,si sa gaseasca alta cale spre fericire,si ea avea nevoie de el ca sa respire,inca dupa primele zile de cand s-au cunoscut.Ea devenise increzatoare,puternica si zambareata desi Toti erau impotriva lor,el nu avea o reputatie extraordinara,si fetita s-a nascut pe ascuns.intr-o noapte,ea a aflat ca el urma sa plece,fara sa se mai intoarca ceva vreme si fara sa poata da inapoi.
Era sa nu mai cunoasca niciodata dimineata care avea sa il fure..incepuse sa respire prin el,radea prin el si singura ei distractie si arma impotriva plictiselii era el.Alexa a plecat cu el,vorbesc inca in fiecare zi,si dorul ii mistuie pe amandoi..ea,inca a ramas in Alexa,iar Alexa inca a ramas in ea :)


acum ..circula zvonuri despre povestea lui Iulie.
Ea,o femeie necunoscatoare dar hotarata,fericita si total increzatoare,nepasatoare si iubareata.
se aude cum ca ar fi foarte fericita,a nascut o fetita,Mara,sotul ei o iubeste si o face foarte fericita.Nimeni nu este impotriva relatiei lor, si pare de viitor.Toti spera si se roaga sa dureze,amandoi au nevoie unul de altul,iar Mara are nevoie de ei.Poate fi cea mai reusita dintre povesti.povestea,care salveaza anul,


....a fost odata ca niciodata,Un An plin de povesti de iubire,si despartiri.
Septembrie a ramas in anul trecut.cine stie?fiind prima poveste de iubire,poate cerul ii va chema deodata. In perioada asta,Anul care urma sa vina,a dobandit cele mai multe sentimente,si cea mai multa experienta.
Martie a uitat de sentimente.astfel,anul a pierdut o gramada de sentimente,parea indiferent si incapabil sa i-a decizii importante singur.
Iunie,a avut probabil cea mai trista poveste..anul a dobandit insa datorita ei,incredere,un car cu zambete,fericire si sperante,dar a cunoscut dezamagirea.poate dezamagirea e buna,maturizeaza.
Iulie inca nu si-a scris finalul povestii..ea ar putea salva anul.

August,ar putea fi luna cea mai promitatoare a anului,Septembrie cea noua si mai promitatoare,celelalte luni pot fi fara reprosuri.Asta daca Maia nu ar fi sarutat prea puternic fruntea Anului,iar Alexa nu s-ar fi infipit atat de adanc in gatul Acestuia inainte sa-si ia Ramas Bun.

lasa-ma s-adorm si-apoi trezeste-ma.
cu tine-am sa raman si maine noapte..
fa liniste te rog..dar stai:)!
am uitat ca pana si linistea se vinde-n grame:-j!

....:)

Iubitule,de cand ai plecat sunt altfel.

Aseara am iesit sa ma plimb,fara tine,bineinteles.Am trecut pe langa o casa veche,stiam ca locuiesc doi batrani acolo,erau sot si sotie,dar iubitule,aseara cand am trecut pe acolo,ei nu mai erau!Era pustie casa,dar era cald,si paturile facute..poate au lasat casa pentru noi,eram sigura ca te ascunzi undeva,asa ca te-am cautat: te-am cautat in oglinda,nu mai erai nici macar pe sub ochii mei,nici macar pe buzele mele nu mai erai,si nici pe frunte.Am lasat oglinda la o parte..am continuat. te-am cautat in frigider,dar ma gandeam ca daca stai acolo de mult timp,erai deja inghetat;dar tu nu mai erai nici macar pe sticlele de bere,nici langa jack.te-am cautat pe masuta din salon,erau vreo 4 scrumiere pline,inca mai erau vreo 5 aprinse,dar tu nu erai in fumul lor,nici macar in cel putred din camera.te-am cautat pe pat,stiam ca iti place sa stai tolanit,sa lenevesti,nu erai nici macar printre firele coverturii..l-am luat pe fiecare-n parte cu privirea. te-am cautat pe scaunul de la masa din bucatarie,speram sa te gasesc acolo,ca era locul in care vorbeam cel mai des la telefon,cand pregateai toate chestiile alea,din pacate nu erai,nici macar urma din tine pe spatarul scaunelor..te-am cautat la fereastra, in speranta ca o sa te gasesc privind in gol,si tinand telefonu` in mana,dupa cearta aia:|!sti ce?nu te-am gasit nici acolo,si-am fost dezamagita...te-am cautat dupa scari,poate te ascundeai de mine,eram aproape sigura ca o sa te gasesc acolo,dar nu erai,deja voiam sa cedez.Am urcat scarile,la etaj..si te-am cautat si in paturile de acolo,si dupa dulapurile cu haine si dupa vitrine,nu erai. Dar m-am batut de`un raft cu albume de poze,m-am oprit si te-am cautat acolo,eram sigura ca n-am sa te gasesc,deja furasesi toate amintirile..dar nici n-am apucat sa i-au primul album in mana c-ai aparut,si nu erai singur..ma tineai de mana,porcule! de ce-ai plecat si ai lasat doar asta?de ce nu ai ramas macar in fumul de tigara!?de ce ai ramas in poze,idiotule!? le-am trantit pe toate pe jos,si am luat`o la fuga pe scari in jos,mi-am luat repede haina de pe fotoliu,dar asa grabita cum eram si cu lacrimi in ochi am trecut iar pe langa oglinda,si ca sa vezi..ca te-am zarit pe tine!te-am gasit pe sub ochii mei, si pe frunte.m-am speriat, nu eram obijnuita cu tine in mine din nou...am daramat oglinda si-am plecat,nu te voiam din nou in trasaturile mele,nici prin vene..erai perfect acolo in albumele alea din casa batranilor care nu mai sunt...

du bist ein teil von mir.

cea mai proasta dimineata.mi-e extrem de somn si tre sa ies.ma rog..poveste mai lunga.am in cap niste chstii de vreo cateva zile ..probabil o sa le scriu azi daca am timp.mi-e somn,mor de somn,adorm imediat,nu gasesc nimic care sa ma distraga..nici nu mai are ce.


iubitule,de cand ai plecat chestiile de dimineata sunt mai aiurea,si nu ma pot trezi,stiu ca orie s-ar intampla,tu nu ma astepti pe terasa la cafea.hai acasa.

mir ist egal was du jetzt tust!

somn?nu.

inca ma gandesc la noi noaptea.si inca imi place sa te caut noaptea.
oamenii iubesc noaptea.si chiar nu inteleg de ce.azi noapte,in jur de ora 2 jumate mi-a venit din senin sa privesc pe geam.era aglomeratie,masini,oameni,bineinteles nu extraordinar de multi dar cat sa ma impresioneze erau. erau care radeau in hohote,care stateau imbratisati,care se sarutau si care se plimbau foarte incet de mana. poate ziua fura zambetele unora,poate ziua nu le permite unora sa stea imbratisati sau sa se sarute,poate ziua,caldura este atat de puternica incat nici nu-ti vine sa te plimbi. vezi?noaptea poate fi un sfestnic,o ascunzatoare,protectie,paravan de soare si libertate.daaa!noaptea inseamna libertate.noaptea inseamna racoare si noaptea inseamna sa simti briza rece de seara in vene.si sti ceva?sa o simti.de fiecare data cand te plimbi noaptea sa o lasi sa patrunda adanc in tine! ea nu va prinde radacini ce trebuiesc taiate,la fel ca ale lui.ea doar va depozita in tine cantitati bineinteles usor epuizabile de libertate.mareste doza!iesi noaptea si plimba-te!uita ca poate veni cineva din spatele tau sa te injunghie sau sa te stranga de cat..gandeste-te ca noaptea iti e sfesnic,ascunzatoare,protectie.

poate ca ar fi suficient daca as muri noaptea.

Progresăm şi uităm să fim fericiţi

Lasă'mă să'ţi arăt cine sunt şi ce simt!.
fericire când iarba apare,fericirea'i ca raza de soare,fericirea'i o sticlă de vin,fericirea e cerul senin.fericirea e când îţi aminteşti cât de fericit eşti când iubeşti,fericire e când dormi la el în braţe.

temeri.

..era două jumate trecut.nu se auzea decât respiraţia mea.expiram,inspiram,încercam să mă calmez,oricum nu reuşeam să adorm. Am întors telefonul cu ecranul spre mine,să văd în caz că e ceva.întotdeauna e pe silenţios si vibraţie oprită.
..s'a făcut 3 jumate'.nu adormisem decât pe jumătate d'a m'a trezit luminiţa. citesc..răspund.şi în următoarea secundă o voce cu un tremur nervos îmi spune:
- hai la mine.iar.
ştiam,n'avea rost..de asta nu puteam să adorm de două seri încoace.am încercat să'l conving nopţi întregi să meargă la medic da' el batman.ducă'se naibii toată treaba asta.mi'am strâns căştile în jurul mp4ului,mi'am luat hanoracu' şi pantalonii ăia negri de trening şi am ieşit.nu'mi păsa că am trântit uşa,oricum ăştia dormeau,şi dacă nu dormeau,ştiau unde merg.am călcat pe o chestie care sub presiune a cedat uşor şi'a scos un sunet ciudat.o să'mi amintesc să verific ce era când mă întorc,oricum acum n'aveam să văd nimic.am alergat până la colţ dar oricum n'avea rost să mă grăbesc,ştia că merg,mă aştepta.în 7 minute am ajuns,am sărit poarta şi am intrat fără să mă străduiesc să păstrez liniştea,probabil bunicăsa dormea.mă aştepta pe terasa din spate,la dracu',ăsta fumează iar.
- era întuneric,un vas ciudat se apropia de noi şi..la naiba nu ştiu,defapt tu nu ştiai să înnoţi,era şi foc şi fum.. ce să fac? e a 23a noapte.
iar avea coşmaruri.mereu foc,fum,apă şi întuneric.se chinuie şi cineva întotdeauna ne ucide pe amândoi,întâi fel şi fel de chinuri ce rulează în mintea lui în timp ce doarme.la dracu cu visele lui!
- iar ai luat?
- eram nervos,ăla'mi comentase şi l'am lovit,pizda măsii merita să şi'o ia..am aprins unu' şi m'am pus în pat,ş'apoi m'a luat dracu acolo..abia m'am putut trezi, nu mai stau în patu' ăla.
- stai.eşti..rănit.am spus asta în timp ce'i atingeam urmele sângerii de pe faţă.era rănit.s'a rănit în somn.
- morţii măsii.probabil..nu ştiu..rămâi cu mine.rămâi?
n'am spus nimic..l'am tras de păr şi l'am pus pe pieptul meu.am dormit suficient de mult astăzi cât să rezist o noapte fără somn,urma să am grijă de el.el a avut 8 luni de mine. l'am lăsat să se relaxeze şi i'am fredonat..i'am promis că dacă se zbate îl trezesc,nu'l las să se chinuie.
ei bine n'a fost aşa..a dormit atât de liniştit c'am crezut că nu mai e.
m'am trezit la amiază şi el fuma liniştit lângă mine.adormisem amândoi.era probabil o a 23a noapte cu noroc.ţin minte că'l visasem noaptea aia.

i could stay awake,just to hear you breathing.i don`t wanna close my eyes,i don`t wanna fall asleep.

Am ajuns devreme..adica in jur de 1 :| sunt boboaca si gata:))...
mi-e foame dar nu ma gandesc la asta.o sa merg cu bicicleta imediat ce se opreste ploaia.e ca dracu vremea,da` de juma de ora era o caldura de nu puteai sta..mi se face iar somn,m-as uita la televizor da mi-e ca ma deplasez degeaba sa caut telecomanda..s-ai grija.ma duc sa-mi caut o ocupatie.

Când,în timp ce,şi după.

Când ai plecat,râdeam ca proasta din orice pe la 1 jumate'.atât de ciudat că luci mă credea nebună.

Iubitule de când ai plecat,râd mai des cu roxi,şi în orice poziţie,oriunde,pentru că ştiu că nu apari să mă surprinzi de nicăieri.

Iubitule de când ai plecat,nu mă mai trezesc devreme şi dorm şi după masa,că nu mă mai încântă să ies.

Iubitule de când ai plecat,pot să mănânc în sfărşit liniştită,fără vulturul ăla în stomac de care'ţi vorbeam,am economisit bani pentru consultaţi pentru c'am găsit problema,şi de banii ăia mi'am mai luat o cartelă.

Iubitule de când ai plecatîmi port mai des ochelarii,şi văd muuuult mai detaliat restul tipilor.

Iubitule de când ai plecat,fac curăţenie mai des,că nu mă suni non stop şi nici nu mai ieşim,aşa că acum pot să ies când vreau şi să stau cât vreau c'am terminat cu curăţenia.

Iubitule de când ai plecat, bateria telefonului mă ţine cu 2 zile mai mult,închipuie'ţi!

Iubitule de când ai plecat,am început să ies iar joia cu roxi să'l urmărim pe Cristi sau să facem cumpărături.

Iubitule de când ai plecaties iar cu ionu seara şi credemă!râd atâta de mult că ajung să intru'n casă din 10 în 10 minute să merg la baie.

Iubitule de când ai plecat,am toată noaptea la dispoziţie să vorbesc numa cu Luci,ohh..ce vremuri:))!

Iubitule de când ai plecat,adorm iară pe la 2 şi nu pe la 4.şi pot să'mi închid liniştită telefonu' că nu mă sună nimeni după 1 jumate.

Iubitule decând ai plecat,am încercat să beau bere,şi sincer?îmi place mai mult decât vinul..distracţiiii!!:X

Iubitule decând ai plecat, nu mai ies de pe mess înainte de 1 doar ca să vorbim la telefon,vorbesc cu astea până'mi amorţeşte curu' pe scaun!

Iubitule de când ai plecat,am încercat să învăţ singură limba aia,dar nu reuşesc fără tine.

Iubitule de când ai plecat,nu mai am motive să plec nicăieri sau să mă întorc undeva anume.

Iubitule de când ai plecat...la dracu'!întoarce-te!respir involuntar.exist fără să trăiesc şi restul lucrurilor n'au niciun sens.hai!accept să miros a bere şi ţigări ieftine,şi să'mi sune telefonul din juma'n juma de oră,şi nici n'o să mă plâng!uite,dacă vrei îţi ţin eu ţigara până iei altă bere şi aştept fără să mă rogi să reaprinzi jointu'. Vi?

I miss hearing your voice,all the words that you said to me,but now this empty space fills me up and takes over me,and I can’t escape it ..

îl aud peste tot.peste tot.

E dimineaţă.probabil cel mai dimineaţă decând scriu pe blog.
încă mi'e somn şi m'am trezit să ies mai devreme cu roxi.nu vreau să trag perdelele pentru că's mai mult ca sigură că nu este soare.
10:16

aş vrea să'mi iasă din cap şi corp starea asta...nu mă pot concentra la nimic,şi mă apucă şi o vagă durere de măsea şi stomac.e a doua noapte când îl visez.de data asta am visat că mă sună,de pe nu ştiu ce număr..povestim şi iar îmi spune că mă sună în jumătate de oră..apoi "sunt eu,eu tu şi restu lumii"(alarma)... mai bine merg să fac un duş şi să mă îmbrac.mai întâi o să scot un deget pe uşă să văd cum e afară..deja presimt că e frig. mă doare măseaua.plec,mă aşteaptă roxi,sper.

Cred ca mi'as dori sa ard totul.totul.

Practic,nu'mi permit sa fac asta..dar dorinta e totusi un început bun:)!Dar cum sa ma exprim..?ca nimic,niciun miros,niciun gust,nici macar culoarea cerului..nu au fost la aşa de clare şi tăioase,ca atunci când eram a lui..Nu ştiu cum să explic că atunci când eram cu el,a fost ultima dată când m'am simţit cu adevărat în siguranţă.
Vântul sufla tare zilele alea..şi nori negrii erau deasupra noastra tot timpu'...îmi aduc aminte asta cu uşurinţă. Poate că vântul a fost de vină pentru că ne'am răcit. Nu am de unde să ştiu dacă el a fost..pe atunci trăiam doar în umbre.
El..a intrat în viaţa mea fără avertisment.L'a început l'am ignorat,chiar nu părea genul meu.Am râs la privirile lui insistente..înainte de el le spuneam Lor "cu următoru va fi altfel,nu'l las să se apropie de mine,no să'i cer scuze şi nici n'o să'i dau explicaţii"...şi mi'am încălcat astfel toate principiile..asta a schimbat tot:)!

ăă..n'am nimic de zis.

Părţi din asta am să fur,pentru că ador prea mult,dar îmi cer scuze pentru asta.

Off..dacă ai şti de câte ori a închis telefonul izbucnind în plâns..de câte ori a adormit şi s'a trezi cu tine'n gând..dacă ai şti că de fiecare dată când sună telefonul,ea tresare,cu speranţa că eşti tu.dacă ai şti ce fericită o faci când o întrebi cum se simte..şi cât de mult îşi doreşte să o laşi să te iubească.
nu,chiar nu i'ar fi ruşine cu tine:)...şi aminteşte'ţi-!ai spus că o poţi iubi aşa cum îţi place ţie.n'ai s'o dezamăgeşti..aşai?



(ehh)

Nu contează ce aberează unii.Că's eu,tu şi restu lumii.


ei bine azi m'am gândit la ceva.
oare de ce în ultimu timp melodiile astea bune nu au un mesaj calumea sau greu de descifrat?şi dacă îl au e aiurea transmis fără sens,doar aşa ca să fie rimă.
Uneori mă străduiesc să înţeleg.dar îmi dau seama că defapt e doar aşa..să iasă pe beat şi mă simt aiurea.muzica din ziua de azi:-j ei bine nu toţi sunt aşa:)
dar de obicei sunt nişte piese bune,cu nişte versuri faine,dar la un moment dat dau ăştia chix cu nişte fraze gen "nu ştiu cine plânge cu "lacrimi de soare" sau plm nuştiu.tot felu de chestii care par spuse doar aşa să iasă rima.

un subiect aiurea.ştiu..dar asta'mi trece prin gând acum,acum când mă chinui să mă obijnuiesc cu ideea că nu vine încă.

lasă..să nu mă întrebi de el până luni dimineaţa.

insanity

I'm callin' U
When all my goals, my very soul
Ain't fallin' through
I'm in need of U
The trust in my faith
My tears and my ways is drowning so
I cannot always show it
But don't doubt my love
..promit sa nu ma indoiesc:-

I don't need nobody
& I don't fear nobody
I don't call nobody,
but you..
My One & Only


Te iubesc,imi lipsesti,te uit
Desi niciodata nu mi-ai lipsit,tot timpul esti cu mine
Pentru fiecare moment in care am gresit si te-am ranit
Mai bine mai tarziu decat niciodata pentru ati cere mii de scuze
Strig in tacere,te sun,te ascult,incerc
Cu tine ma hranesc
Cand aerul pe care il respir e violent si turbulent
Eu te uit,te sun,te simt.

Our relationship, so complex
Found U while I was headed straight for hell in quest
You have no one to compare to
'Cause when I lie to myself nothings hidden from U
I guess I'm thankful
Word on the street is U changed me
It shows in my behaviour
Past present future
Lay it all out
Found my call in your house
And let the whole world know what this love is about





- yeah babe.i know:) but you are a real danger to society[you know that,he told you yesterday.:|]
- i`m not afraid ..[he said]
- i know,but i am.
- hey:) you forgot about me? i`m always here baby.


just..:| spare me...i`m still afraid.

ultimul vers.

Spui:
"sunt captiv in lumea mea
si vreau sa-ntelegi ...
ca nu pot sa ma las sa te las sa ma legi"



Ma uit plangand la tine..si-ti spun pleaca:)
O sa pleci,oftand,stiu..spunand ca-ti pare rau
ca nu poti face parte,asa cum ai vrut din visul meu
stiu ca sti ca acum mi-e rau si inca sper
ca te intorci..:)
defapt nu te`ntorci nicaieri.
maine,in curand va fi ieri..si tot ce doare
cu timpu va fi bine,chiar daca acum nu pare.
sti.un ocean de vise`ai sters
IMI PARE RAU CA AI ALES SA FI ULTIMUL VERS>