Şti, uneori îmi doresc ca tu să fi fost doar un vis! Mă trezesc printre cuvinte şi imagini confuze, iar răbdarea deja e în plus de mult timp.
Să mai aştept?
Ce?
De ce?
Şi pentru cine?
privesc acum cum toate se duc, şi parcă nu'mi pasă...dar parcă nu sunt nici indiferentă. Şi nu te înţeleg, nu înţeleg de ce îţi place să mă ridici pe piedestale şi apoi să le spargi,tot tu! Te'ai schimbat, tu nu erai aşa...
Cum?
De ce?
Şi pentru cine?
Încearcă să priveşti şi tu prin ochii mei, să vezi ce am simţit cândva...de ce nu ai curajul să'mi spui adevărul? de ce mă priveşti cu ochii goi doar? O să te minţi în continuare că nu'ţi pasă? Nu înţelegi, nu vreau să mă schimb, că n'am de ce..
În ce?
De ce?
Şi pentru cine?
Şi nu mă mulţumesc doar cu nişte cuvinte,spuse doar să fie spuse. Şi încă nu ştiu cât să'mi permit să te evit, deşi trebuie chiar nu simt nevoie să joc un alt rol, nu ştiu ce gândeşti...şi după atâta "NU", încă îţi mai cer un răspuns, poate şi tu ai o întrebare de pus.Dar tu tot taci, doar mă priveşti şi mă zdruncină până şi urletul tău tăcut. Tu nu ai nici un drept să mă judeci, pentru că tu nu şti nimic! pentru că tu nu şti să simţi, să ierţi,să uiţi,să ignori! tu şti doar să urăşti şi să te faci urât! Atât!